Hipnoza – Istoric – Partea a V-a
James Braid
James Braid, un doctor scotian, devine interesat de hipnoza in anul 1841, in urma unei demonstratii facute de un magnetizator elvetian, La Fontaine, in Manchester. El observa ca speranta, credinta in fenomen creste puterea de vindecare. El incearca sa elimine ocultul si misteriosul din fenomen si sa realizeze observatii clinice asupra fenomenului. El il defineste gresit ‘’hipnoza’’ de la cuvintul grec hypnos care inseamna somn. Mai tirziu, cind s-a inteles ca fenomenul de hipnoza nu este de fapt somn, era prea tirziu, denumirea s-a inradacinat. De asemenea el a punctat un lucru cunoscut de secole, dar neglijat si anume ca starea, transa hipnotica se putea realiza fara inductia formala.
Doctorii Ambroise Auguste Liebeault din Nancy si Hipolyte-Marie Bernheim (1840-1919) un renumit neurologist din Nancy au dezvoltat teoriile lui Braid si au tratat cu succes peste 12.000 de pacienti. Bernheim si Lieubeault legitimii inovatori ai psihologiei moderne, considerau hipnoza o functie a unui comportament normal si introduc conceptul de sugestie si sugestibilitate. Ei de asemenea considerau ca fenomenul de ‘’mutare – anulare a simptomului’’ este efectiva si fara consecinte negative sau efecte secundare. Ei au triumfat asupra teoriei lui Charcot, care sustinea ca hipnoza este o forma a isteriei si de aceea, periculoasa.
Nu mult mai tarziu, in 1841, James Braid a vazut o demonstratie de mesmerism realizata de francezul La Fontaine, si fiind impresionat, a inceput sa foloseasca tehnicile de mesmerism. Folosea o lanseta foarte stralucitoare pentru a induce “somnul hipnotic”, stare in care pacientul accepta “sugestiile vindecatoare”. Braid credea ca obiectul stralucitor obosea sistemul nervos, si a introdus termenul de “somn nervos” si cel de hipnoza, de la cuvantul “hypnos”, din limba greaca, Hypnos fiind zeul somnului la greci. Braid a fost deci primul care a utilizat cuvantul “hipnoza”.
In 1884 medicul Ambroise August Liebeault din Franta spunea ca poate vindeca prin hipnoza, iar in 1886 publica impreuna cu prof. Bernheim “Sugestia”, care contrazicea si ea teoria magnetismului.
Aproximativ in acelasi timp la spitalul Salpetriere, Jean Martin Charcot spunea ca hipnoza este o stare patologica asemanatoare isteriei. In 1890 doi dintre elevii lui Charcot, Josef Breuer si Sigmund Freud sustineau ca prin hipnoza pot fi eliminate cauzele aparente ale bolii. Breuer a observat ca in hipnoza pacientii isi amintesc evenimente din trecut si ca discutiile despre ele duc la o descarcare emotionala. El a numit aceasta “leacul prin vorbit”. Freud a lucrat o vreme cu Breuer, dar ulterior a inceput sa dezvolte o noua teorie, care va deveni cu timpul psihanaliza.
Astfel, desi foarte greu acceptata, hipnoza devine stiinta in 1884, cind Bernheim a publicat cartea ’’ Sugestia in starea hipnotica si starea de veghe’’. Hipnoza isi capata locul binemeritat printre stiinte, fiind insusita ulterior de multi savanti printre care Pavlov, Broca, Babinski, Prince etc.
In contradictie cu Freud, Prince din SUA demonstreaza ca hipnoza poate sa fie utilizata pentru intensiva explorare a personalitatii.
Hipnoza practicata astazi este departe de hipnoza primitiva aplicata in perioada lui Freud. Nevoia de tratamente rapide in perioda celor doua razboaie mondiale si a razboiului din Coreea, a dus la marirea colosala a interesului in hipnoza. Asociatia Medicala Britanica, in anul 1955 isi da aprobarea in utilizarea hipnozei ca tratament in neuroze si a hipnoanalgesiei. Se admite si se introduce studiul hipnozei ca materie de curs in facultatile de medicina atat in Statele Unite cat si Marea Britanie. Societatea Internationala pentru Hipnoza Clinica a infiintat sucursale in multe tari din lume, pentru a mentine o inalta etica in utilizarea hipnozei precum si a unui standard in pregatirea hipnotistilor in scopuri clinice.hipn 5 a
În timpul războaielor mondiale, în diferite domenii, iarăşi a fost utlizată hipnoza, astfel primind un nou avânt. Mulţi specialişti au început să fie din nou recunoscuţi după razboiul din Vietnam. Mulţi veterani americani sufereau de traumele din război, şi prin hipnoza foarte mulţi au putut fi ajutaţi. După acceptarea oficială de către medicii din SUA, hipnoza a ajuns în sfârşit pe un nou traseu.
In timpul primului razboi mondial, intre 1914 si 1918, germanii au realizat ca hipnoza ajuta la tratamentul rapid al celor socati de bombardament, ceea ce permitea soldatilor sa se reintoarca in transee aproape imediat. Dr. Schultz a realizat tot atunci o noua varianta a hipnozei, pe care a numit-o training autogen.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Milton Erickson, medic din SUA, a lansat teoria ca hipnoza este o stare in care intram cu totii spontan si frecvent, de exemplu atunci cand ne concentram asupra actiunii dintr-un roman, sau privim un film care ne pasioneaza la televizor. Plecand de la teoria lui Erickson, hipnoza a evoluat spre o practica hipnoterapeutica foarte respectata, utilizata de medici si psihologi. Hipnoza este o metoda, si nu un tratament prin sine insusi. Este o metoda utilizata in psihoterapie, folosita in tratamentul unei variate game de probleme, de la managementul stresului, anxietate si anestezie, fobii si tulburari de somn, pana la afectiuni psihosomatice, disfunctii sexuale si in terapia familiala si de grup.
Incepand cu 1955, hipnoza a fost recunoscuta ca scoala medicala de catre Asociatia Medicala Britanica si Asociatia Americana Medicala, iar incepand cu 1958 este considerata specializare de catre Asociatia Americana de Psihologie.
Ramona Dumitrascu – NLP Practitioner ARONLP, EANLP
