"Toate visele pot deveni realitate dacă avem curajul să le urmăm." (Walt Disney)
Îți mai amintești perioada adolescenței, momentele când erai convins că poți face orice, că nu există limite și că toate visele sunt realizabile? Naivitatea cu care credeai, îndârjit și cu convingere, că poți muta munții din loc? Gustul descoperirilor și rapiditatea cu care treceai la acțiune fără a sta pe gânduri?
Unde au dispărut acele stări? De ce nu mai simți la fel? Ce anume te împiedică să-ți urmezi visul? Să pornești, acum, la realizarea lui?
Lipsa de timp, vei spune. Acesta este, într-adevăr, primul răspuns pe care suntem tentați cu toții să îl dăm. Aparent are sens; trăim într-o lume în viteză, tehnologia se dezvoltă atât de rapid încât mintea umană nu reușește să facă față consecințelor pe care le implică acest lucru. Copiii noștri nu știu ce înseamnă să nu ai telefon mobil, majoritatea nu au văzut măcar un telefon fix cu disc și nu înțeleg ce rost au cabinele de telefon care, acum, sunt atât de rar întâlnite pe străzi.
E adevărat, așa e normal. E bine să poți fi găsit oricând și oriunde te-ai afla, e bine să poți suna medicul în situații de urgență, telefonul mobil este o necesitate. Dar cât timp ne ocupă acest dispozitiv în mâna și la îndemâna tuturor? Cât pierdem și cât ne pierdem cu ochii în ecranul ce ne luminează și nopțile? În ce mod influențează el valorile copiilor noștri?
Frica, desigur. Teama de nereușită, teama de refuz este și ea un factor important. Preferăm să nu riscăm pentru a evita o eventuală dezamăgire. E mai sigur să stăm, cuminți, în zona de confort unde am învățat avantajele și dezavantajele. Le-am înghițit pe toate destul de greu la început, dar acum știm cum stăm și, evident, ”nu mai e timp” să schimbăm ceva.
Cum rămâne cu ”se poate și mai bine”? Cum rămâne cu ”nu lăsa pe mâine ce poți face azi”? Cu ”încercarea moarte n-are!”?
Nu poți fi sigur că ești mai câștigat dacă nu încerci. Tocmai pentru că neprevăzutul este... impredictibil. Nu ai termen de comparație. Nu poți argumenta: ”Știu că nu e bine.” Pentru că realitatea e că nu știi până nu încerci. Încrederea în sine se construiește învățând din greșeli.
Vârsta. Majoritatea oamenilor se mulțumesc să răspundă, simplu: ”Nu mai am vârsta necesară! Nu mă mai țin picioarele!” De fapt vor să spună: ”Mi-e teamă de prejudecăți, mă tem că voi arăta ridicol!” E drept, poate că vei munci mai mult cu tine, poate că ceilalți te vor judeca mai aspru, poate că vei fi, tu, ‘ciudatul’ care face facultatea dar nu arată ca un student.
Îți pasă, da. Dar e necesar? Cine câștigă și ce anume din toată treaba asta? Oamenii aruncă o vorbă și apoi își văd de viață. Timp în care tu ai renunțat la visul tău și ai ratat șansa de a face ceva cu adevărat important pentru tine, ceva ce, potențial, ți-ar fi schimbat viața și te-ar fi făcut fericit.
Visele nu au vârstă.
Nu e niciodată ”prea târziu”, ”nepotrivit” sau ”neadecvat”.
Nu ești, niciodată, nepotrivit sau neadecvat.
Pentru visele tale trebuie să-ți faci timp. Pasiunea este motorul care te împinge. Implicarea este ceea ce rezultă atunci când pui suflet în acțiunile tale. Acțiunile pe care le desfășori te vor duce spre împlinirea visului tău.
Urmează-ți Visul! Realizează-ți visele! Acționează!
N-ai niciun motiv plauzibil să n-o faci!
https://youtu.be/8RURt622bV0
TRĂIEȘTE VIAȚA PE CARE ȚI-O DOREȘTI!
Dr. Radu Sărăndan, Fondator Vreau NLP! România, Master Trainer NLP, vreaunlp.ro
