Cine este Diana Amza?
Diana este o mămică alergătoare, născută la 23 august 1982 în Lugoj/județul Timiș, care a descoperit miracolul alergării la vârsta de 31 de ani, la un an după nașterea fetiței sale Ana.
Am absolvit Facultatea de Drept si Masteratul în Drept European la Universitatea de Vest din Timișoara. Am muncă de birou, lucrez de la 8:00 la 16:00 la Serviciul de Relații Externe la Consiliul Județean Timiș.
De ce ai inceput să alergi?
Am început să alerg din nevoia de a îmi regăsi echilibrul fizic și emoțional după o perioadă a vieții în care am fost greu încercată, fiind agresată verbal, emoțional și fizic în căsnicie și trecând ulterior printr-un divorț.
Ce rezultate ai obtinut?
În decembrie 2013, la scurt timp după ce am început să alerg, îmi scriam timidă pe o bucată de hârtie obiectivele pentru anul 2014. Ele erau: să îmi cumpăr o pereche de pantofi de alergare, să devin membră a unui club de alergători amatori din Timișoara și să reușesc să alerg un semimaraton (21 km). Ce am realizat în 2014?
Ianuarie 2014: mi-am cumpărat prima pereche de pantofi pentru alergare – Asics – și am devenit membră Alergotura – club de alergători amatori din Timișoara;
Martie 2014: am alergat primii 10 km alături de colegii de club și am participat la prima competiție de alergare la Novi Sad/Serbia la proba de 10 km – pe care i-am parcurs în 58 de minute;
Aprilie 2014: sub egida Alergotura, am inițiat o tură de alergare săptămânală în Lugoj la care zeci de lugojeni au ieșit la alergare alături de mine;
Mai 2014: am participat la prima competiție de alergare montană la Gărâna/județul Caraș-Severin, unde am luat locul I la traseul de 12,5 km;
Iunie 2014: am participat la semimaratonul de la Arad (21 km) pe care l-am parcurs într-o ora și 48 de minute, am muncit la primul proiect de fundraising din viața mea și am alergat 61,5 km pe traseul Timișoara-Lugoj în 8 ore și 45 de minute;
August 2014: am participat în echipă la 2X2 Race, una dintre cele mai grele competiții montane din țară, unde am traversat Vârful Negoiu în alergare și am muncit la al doilea proiect de fundraising din viața mea;
Septembrie 2014: am participat la Primul meu Triatlon la Mamaia (înot, bicicletă, alergare) unde m-am clasat pe locul 4 la categoria de vârstă;
Octombrie 2014: am participat la SkyRun 2014 București – competiție de alergare pe verticală în cea mai înaltă clădire din țară, 680 de trepte, 34 de etaje, care avea și o componentă caritabilă de strângere de fonduri;
Noiembrie 2014: am alergat 100,95 km pe traseul Reșița-Timișoara în 17 ore și 30 de minute.
Ce altceva am făcut în 2014? M-am antrenat în locații superbe, am cunoscut oameni excepționali, am citit o mulțime de cărți și am scultat audio-bookuri – de dezvoltare personală, am participat la cursuri de NLP și de managementul timpului, am scris articole, am participat la emisiuni radio și televizate locale pentru a promova mișcarea, am început să mă trezesc la ora 5:00 dimineața, am făcut voluntariat, am mers cu fetița mea de 2 ori la mare și de 2 ori la munte și multe, multe altele J
Ce anume te motiveaza să continui?
Starea de bine generată de alergare. De când alerg am mai multa energie fizică, am o deosebită claritate a minții, îmi înlătur cu mare ușurință gândurile negative, mă focalizez ușor pe planuri curajoase de viitor, am o profundă liniște sufletească, mi-a crescut încrederea în mine.
Ce anume te-a determinat să te orientezi spre alergările lungi de anduranță?
Neprevăzutul lor J Atunci când reușești să petreci multe ore singur cu tine înseamnă că nu ți-e teamă să te descoperi așa cum ești, ajungi să fii împăcat cu cine ești și să ai din nou încredere în tine, în potențialul tău. Alergările lungi sunt o modalitate excelentă de a dobândi cunoaștere de sine și echilibru interior.
Povestește-ne un moment din alergările tale când a fost foarte greu și ai reușit să te motivezi să continui.
Îmi amintesc de un moment greu când am parcurs cei 61,5 de kilometri pe traseul Timișoara-Lugoj. Pentru că cea mai lungă distanţă parcursă până în acel moment a fost de 21 de kilometri, când am ajuns la kilometrul 42, am început să simt durere fizică suficient de mare încât să îmi doresc să mă opresc. Atunci însă am conștientizat supremația absolută a mentalului asupra fizicului, căci chiar dacă trupul îmi cerea să mă opresc, psihicul mă impulsiona să continui până la punctul terminus din Lugoj, adică să nu mă opresc până ce nu transform visul în realitate.
Cum arată o zi din viața ta?
Mai nou, mă trezesc la ora 5:00 dimineața pentru a alerga sau pentru a citi. La ora 7:00 o trezesc pe fetița mea Ana, iar la ora 7:30 pornim spre grădiniță. Muncesc de la 8:00 la 16:00, după care îmi iau fetița de la gradiniță și ne petrecem după-masa împreună jucându-ne.
Ai un anumit program de antrenament?
În timpul săptămânii alerg distanțe scurte, iar în weekend-uri distanțe lungi. Mai nou, pentru că am realizat ce pondere mare o are mentalul în reușitele sportive, fac și antrenamente mentale înaintea curselor grele în care vizualizez traseul pe care urmează să îl parcurg.
Daca vrei să dai un sfat cititorilor noștri care ar fi acela?
Eliberați campionii din voi! Aveți încredere că puteți fi mult mai mult decât mintea voastră rațională (sau mama, tata, soțul, soția, vecinul etc.) vă spune că puteți fi. Ascultați-vă instinctul, îngăduiți-vă să vă imaginați în ipostaze care să vă sperie atât de tare la început încât să vă provoace fiori pe șira spinării și faceți în fiecare zi câte un pas mărunt, dar sigur în direcția visului vostru. Îl veți transforma în realitate mai repede decât vă închipuiți. Universul este foarte generos și este de partea oamenilor curajoși!
Exceptional!