De cate ori ai spus:
« Trebuie sa fiu femeia perfecta pentru el »,
« Trebuie sa par altfel decat sunt »,
« Par o persoana modesta dar fierb sa-mi fac un tatuaj »,
« Nu vreau sa deranjez, sa-i supar pe cei din jur »,
« Nimeni nu ma intelege »,
« Ma simt singur / a, neinteles / a »,
« Conteaza pentru mine parerea celorlati »,
« E important sa las o amprenta pozitiva in vietile celorlalti !<
Bla bla….multe si mai multe ofuri, sunt in mintea noastra. Si sunt si mai multe in mintea femeilor, pentru ca ele gandesc mult si presupun de 10 ori mai mult. Mintea noastra e ca o maimuta ce zboara neincetat de pe o creanga pe alta…si uite asa te mai si miri cum te multe ori facem presupuneri cum celui din fata noastra i-ar fi foame sau frig….sau daca a facut un gest frumos de a-ti aduce un trandafir…ii sari in gat cum ca poate te insala….daca dupa atata timp iti aduce flori, sau se poarta frumos.
Hmmm…presupunerile astea sunt ganduri necurate…sau cum spunem noi NLP-istii : « Harta nu e teritoriul » adica…spus in cateva cuvinte: ceea ce gandesc eu poate fi total diferit de ceea ce gandesti tu. Oamenii traiesc in propria lor lume, in propriul lor film, in propria lor poveste. Si pentru a intelege mai bine ce se intampla in mintea ta, sau a mea, te invit acum sa te asezi confortabil si sa-ti lasi mintea creativa sa zburde libera catre taramurile imaginatiei.
Imagineaza-ti ca te afli intr-un mall urias in care exista sute de cinematografe. Te uiti in jur sa vezi ce filme ruleaza si constati ca unul dintre ele are numele tau. Intri in cinematograf si constati ca sala este goala. O singura persoana se afla in ea. Te asezi incet in spatele ei incercand sa nu o deranjezi dar ea nu te baga in seama. Intreaga ei atentie este focalizata asupra filmului. Te uiti la ecran, si… surpriza! Recunosti toti eroii care apar in el: parintii tai, fratii si surorile tale, iubitul sau iubita, copiii sau prietenii tai. Constati apoi ca eroul principal al filmului esti chiar tu!
Tu esti vedeta acestui film, iar scenariul lui iti prezinta povestea vietii tale.
Mai mult, persoana din fata ta esti tot tu.
Tu esti cel care isi contempla povestea propriei vieti.
Desigur, eroul principal al filmului nu reprezinta decat interpretarea ta legata de tine, la fel cum celelalte personaje din el reprezinta interpretarea ta legata de ele. Dupa o vreme, te simti coplesit de cele vazute, asa ca te decizi sa intri intr-o alta sala de cinematograf.
Si de aceasta data intalnesti in aceasta sala o singura persoana care se uita la film, iar aceasta nu te baga in seama, intrucat este prea concentrata.
Privind ecranul, constati ca privesti aparent acelasi film, dar de data aceasta nu mai esti personajul principal, ci unul secundar.
De fapt, filmul nu mai prezinta povestea vietii tale, ci povestea vietii mamei tale. Intr-adevar, persoana din fata ta este mama ta care isi priveste concentrata filmul propriei sale vieti. Privind imaginile, iti dai seama ca mama ta nu este exact persoana care aparea in filmul tau. Felul in care se proiecteaza mama ta pe sine difera de maniera in care o percepi tu.
Asa ar dori ea sa fie perceputa de cei din jur. . .
Tu stii insa ca aceste imagini nu corespund realitatii.
Mama ta nu face altceva decat sa joace un rol, dar acest rol corespunde manierei in care se percepe ea pe sine si acest lucru te socheaza.
Observi apoi ca personajul care are fata ta nu corespunde nici el celui din filmul tau. Fara sa vrei iti spui: “Bine dar aceasta nu sunt eu!”
Intr-adevar nu esti tu, dar asa te percepe mama ta. Asa crede ea despre tine iar imaginea rezultata difera foarte mult de cea care exista in mintea ta.
Observi apoi, eroul care il reprezinta pe tatal tau, respectiv maniera in care este perceput acesta de mama ta, si constati din nou ca el nu corespunde cu cel din filmul tau. Tu il percepeai altfel pe tatal tau decat il percepe mama ta. Din acest punct de vedere, perceptiile mamei tale ti se par complet distorsionate, inclusiv cele referitoare la ceilalti eroi ai filmului.
De pilda, observi felul in care mama ta il percepe pe iubitul/a tau. De data aceasta, imaginea ti se pare atat de distorsionata, incat chiar te simti un pic suparat pe ea. “Cum indrazneste?” Enervata, te ridici si iesi din sala de cinematograf.
Intri apoi in urmatoarea sala si constati ca pe ecran ruleaza povestea iubitului tau. Observi felul in care te percepe acesta, iar eroina care iti poarta numele este la fel de diferita, nu doar de cea din filmul tau, dar si de cea din filmul mamei tale. Observi felul in care iti percepe iubitul tau parintii, prietenii, dar si cel in care se percepe el pe sine.
Si de aceasta data constati ca aceste perceptii nu corespund cu ale tale.
Nu-ti vine sa crezi ce vezi!
Cat de diferit te percep ceilalti!
Descoperi astfel ca toti oamenii percep in mod distorsionat realitatea.
Intri din nou in sala de cinematograf in care se proiecteaza filmul tau si realizezi abia acum, ca nimeni din afara ta nu te-a perceput asa cum ti-ai fi dorit tu. Realizezi ca drama din filmul vietii tale nu este perceputa ca atare de cei din jurul tau a caror atentie este mult prea focalizata asupra filmului care se deruleaza in propria lor minte.
Oamenii traiesc in propria lor lume, in propriul lor film, in propria lor poveste. Investesc intreaga credinta in aceasta poveste care devine pentru ei adevarul absolut.
Pana la urma nu e decat un adevar relativ, pentru ca este acceptat pe deplin doar de ei.
Se pare ca parerile lor legate de tine, nu au de-a face cu tine cea reala, ci doar cu personajul ce traieste in filmul lor si care nu este identic cu personajul din filmul tau.
Tot ceea ce cred oamenii despre tine se refera, de fapt, la imaginea pe care o au ei in legatura cu tine, care nu este totuna cu tine. Baga-ti bine in cap aceste cuvinte !
Cred ca iti este clar in acest moment ca oamenii care te iubesc cel mai mult nu te cunosc aproape deloc, la fel cum nici tu poate nu ii cunosti.
Singurul lucru pe care il stii despre ei, este ceea ce crezi despre ei.
Credeai ca iti cunosti foarte bine parintii, iubitul, fratii, prietenii, dar adevarul este ca nu ai nici cea mai mica idee despre ce se petrece in mintea lor, despre ce simt ei, si despre cum gandesc ei.
Mai surprinzator este si faptul ca tu credeai ca te cunosti pe tine insuti. Adevarul este ca nu te cunosti nici pe tine, pentru ca ai jucat atat de multa vreme diferite roluri incat ai ajuns sa le stapanesti perfect, uitand de cel care esti cu adevarat.
Iti dai seama cat de ridicol e sa spui acum: “Iubitul meu nu ma intelege” sau Nimeni nu ma intelege”
Pai sigur ca nu te inteleg, nici macar tu insuti nu te intelegi.
Personalitatea ta se schimba tot timpul, in fiecare clipa, in functie de rolul pe care il joci in societate. Atunci cand esti acasa te comporti diferit, cand esti la serviciu ai o alta personalitate, in mijlocul prietenilor tai pui o alta masca.
Hmmmm…..daca te-am pus ganduri, iti mai las acum o ultima intrebare asupra careia te rog sa meditezi si sa raspunzi in cateva cuvinte :Ce se intampla in mintea ta acum ?
Psih. Florina Nicola Mura, Trainer NLP ARONLP, EANLP, IANLP