Într-o dimineață, agățată de mâna unei fete, o ”pungă de-un leu” mi-a atras privirea. Era mare, ca o sacoșă normală. Și transparentă. Am zâmbit în timp ce priveam, fascinat, sacoșa-n care posesoarea-și ordona, discret, pachetele. Din copilărie nu mai văzusem una asemănătoare.
Plasticul era lucios, rezistent, întins de greutatea atrasă de forța gravitațională. Înăuntru, totul era-nvelit în pungi albe. Era o sacoșă cu pachete. Doar... o sacoșă cu pachete. Deși era trasparentă, nimic nu trăda ce conține într-însa.
Brusc, m-am întrebat cum ar arăta oamenii, dacă ar fi transparenți. Cum ar fi... să poți privi... în interiorul oamenilor? Și, oare, cum ar fi să trăiești în pielea ta... dac-ar fi transparentă?”
Și, în timp ce-ncepeam să descopăr, rând pe rând, interiorul corpurilor oamenilor din jurul meu, mi-au venit în minte imaginile din anii de facultate. Vene, artere, plămânii, coastele, esofagul, rinichii, mușchii... pentr-o clipă toate s-au înlănțuit dinainte-mi. Viteza sângelui era uluitoare, inima pulsa, neștiind ce-i odihna.
Abia treziți, oamenii ascultă muzică sau citesc, cufundați în ecranele luminate ale telefoanelor, tabletelor, e-book-urilor. Nu au haine. Nici n-ar avea nevoie. Deși translucidă, pielea le oferă toată căldura necesară corpului. Nu, nu-s deloc indecenți, dimpotrivă, sunt nespus de frumoși. Poate tocmai pentru că nu par să fie conștienți de asta.
În dreapta, un tată de familie are cam multă grăsime pe burtica, probabil ”de bere”. Un pic mai la stânga, un tânăr trebuie că este foarte prins de jocul de pe telefon; creierul lui arată ca o instalație de pom. ”Gingle bells, gingle bells...” par a-mi cânta, schimbându-și culoarea, luminițele din fața ochilor. Aparent, Moșul și-a uitat lumina-n noi. De demult, demult, încă de la sărbătorile de iarnă. Sau poate tocmai din copilărie.
Printre coastele perfect ordonate, zăresc inima unui puști de câțiva anișori. Un pui de om cât o gămălie. I-o văd prin umărul lui drept, așa-i de mic de-nălțime. Se uită la mine și-mi zâmbește. Nu e zâmbetul acela matur care pare-a spune ”ce te uiți așa la mine?”. Dimpotrivă.
E zâmbetul cald al inocenței, care, cu gura pân’ la urechi pare a mă-ntreba, curioasă: ”Ei, nu-i așa că-i frumoasă foc inimioara mea?”. ”Este! Minunată!” îi răspund, cu aceeași privire caldă, cu ochi umezi și zâmbet larg. Ce rost ar avea să știe că-i puțin bolnăvioară; privirea mamei spune deja totul.
”Este o binecuvântare
Și un blestem, totodată,
Să simți totul
Atât de profund.”
(David Jones)
Ignorându-și total pielea, oamenii, somnoroși, cu sufletele la vedere, își continuă dimineața. Închid ochii și mă-ntreb cum ar fi dacă ne-am putea privi așa unii pe ceilalți. Dac-am putea vedea exact unde intră glonțul, oare am mai avea puterea de-a apăsa pe trăgaci? Oare-ar mai fi foamete, copii care n-au băut niciodată apă potabilă? Oare, dacă ne-am opri pentr-o clipă să privim, dincolo de scoarță, copacii, am mai consuma la fel de multă hârtie?
Inimile bat. Atât de regulat, atât de puternic, atât de liniștit. Neîncetat. Ca o mărturie a vieții care pulsează-n tot ce ne-nconjoară. În muguri, în frunze și-n flori. În viforul din noi ca și-n adierea primăverii care ne mângâie, cald, nesiguranța. Și neîncrederea. Și necredința.
O picătură de rouă-mi curge de sub pleoape. Coboară, lin, cuminte, colo-n jos, pe obraz și se pierde undeva sub gulerul cămășii. Oamenii... Sunt, cu toții, atât de frumoși... Poate tocmai pentru că nu-și dau seama de asta.
Dac-ai putea vedea, efectiv, sentimentele și emoțiile oamenilor din viața ta, oare-ai înțelege mai bine modul în care rănesc vorbele și acțiunile cărora nu le acorzi importanță? Lucruri spuse ”la nervi” sau din lipsă de timp și atenție?
Mintea subconștientă este un rezervor plin de resurse. Simplu și direct, ca-ntr-un joc, rezolvi blocajele mentale care te opresc din drumul spre visul tău și afli că soluțiile sunt parte din tine, oricând la îndemână. Descoperi moduri inedite de a rezolva diverse situații, elimini stresul și, liberă, creativitatea devine o a doua natură.
Ascultă meditația ghidată ”Magia subconștientului” pentru a descoperi, și tu, întreaga lume, minunată și nețărmurită, pe care-o porți înlăuntrul tău! Ai aici toate informațiile necesare:
https://vreaunlp.ro/magia-subconstientului/
TRĂIEȘTE VIAȚA PE CARE ȚI-O DOREȘTI!
Dr. Radu Sărăndan, Fondator Vreau NLP! România, Master Trainer NLP, vreaunlp.ro
