Hipnoza moderna – HIPNOZA ERICKSONIANA
O nouă treaptă de dezvoltare a apărut în hipnoză, prin munca şi cunoştinţele primite de la Milton Erickson. Datorită lui, au putut să apară noi modalităţi, tehnici şi direcţii, privind psihicul uman.
Hipnoza ericksoniana – principii:
Fiecare om are propria schemă de realitate – Clientul face în fiecare moment cea mai bună alegere – Teoriile nu reprezintă clientul – Acceptarea tuturor mesajelor clientului – Respectarea liberului arbitru, sau învăţarea clientului să aleagă – Clientul deţine resursele de care are nevoie – Întâlnim clientul pe propriul teren – Persoana cea mai flexibilă conduce – Clientul nu poate să nu comunice – Daca problema este prea mare trebuie fragmentată – Concluziile evaluării vin din mesajele clientului.
Stilurile elaborate de Milton Erickson sunt flexibile, în general indirecte şi non autoritare, cu respect spre client. Cu ajutorul lor se pot rezolva cazuri mult mai dificile, ajutând oamenii, întărind propria lor conştiinţă de sine, lărgind viziunea despre lume şi lărgind posibilităţile de acţiune ale individului. Toate acestea, ţinând cont de modul de lucru vor produce o schimbare pozitivă şi ecologică pentru persoană.
Milton Erickson este, in general, considerat cel mai important hipnoterapeut din lume, probabil cel mai putin cunoscut lucru in legatura cu el fiind acela ca a avut o abordare unica in psihoterapie. Desi este indeobste cunoscut ca hipnoterapeut, el insusi se descria ca psihiatru si consilier pentru probleme familiale si de cuplu. Dr. Erickson a fost in acelasi timp psihiatru si psiholog, obtinand simultan diploma in medicina si masteratul in psihologie. A fost membru onorific a multor asociatii de hipnoza din Europa, America Latina si Asia, presedinte fondator al Asociatiei Americane de Hipnoza Clinica si fondator si editor al revistei acestei asociatii.
Milton Erickson s-a nascut in Aurum, Nevada, stabilindu-se ulterior cu familia in Wisconsin, unde a urmat facultatea de medicina, perioada in care a avut primul contact cu hipnoza si a devenit un pasionat. Dupa ce a asistat la o demonstratie de hipnoza a dr. Clark L. Hull, a inceput sa invete despre hipnoza, avand drept subiecti colegi de facultate, prieteni si membrii ai familiei, astfel ca la finele celui de-al treilea an de facultate, hipnotizase deja cateva sute de persoane, realizand in acelasi timp experimente in hipnoza. Astfel a ajuns sa faca demonstratii hipnotice pentru facultatea de medicina si spitalul Mendota.
Dupa terminarea stagiului, a acceptat postul de psihiatru la Spitalul de Stat Rhode Island, pentru ca in 1930 sa se alature personalului de la Spitalul de Stat Worchester, unde, curand, a devenit sef al sectiei de psihiatrie. Ulterior, a primit si gradul de profesor universitar la catedra de psihiatrie a Spitalului Eloise, unde a realizat, de asemenea o multitudine de experimente. Erickson credea in importanta observatiei in psihiatrie, lucru care spunea ca i se paruse important din perioada in care avusese 17 ani si statea in pat cu un atac de poliomilelita.
Fiind afon, Milton Erickson acorda mare atentie modulatiilor vocii, considerand ca multe tipare de comportament se reflecta in modul in care persoana spune un anume lucru. De asemenea, Erickson era discromat, si a exploatat aceasta deficienta a sa in experimentarea discromatopsiei in hipnoza. El descria psihoterapia ca modalitate de a ajuta pacientul sa-si extinda limitele.
In 1952 a suferit un nou atac de poliomielita, care i-a afectat serios intreaga parte dreapta a corpului, dar aceasta nu l-a impiedicat sa continue sa faca excursii in muntii Arizonei, o placere de-a sa fiind canotajul. In cele din urma, din cauza problemelor sale medicale a trebuit sa renunte la toate acestea si sa se mute la Phoenix, unde a deschis un cabinet in propria casa.
A fost editor al “American Journal of Clinical Hypnosis”, in colaborare cu sotia lui, Elizabeth Erickson, la randul ei psiholog, cu care s-a casatorit in 1936.
Lui Milton Erickson ii placeau copiii si ii placea sa trateze copii prin hipnoza; a scris si un articol intitulat “Hipnoterapie pediatrica”.
Multi pacienti veneau din New York sau Mexico pentru a fi tratati de Erickson, iar unii faceau regulat naveta de pe Coasta de Vest. Spre sfarsitul vietii Erickson a fost nevoit sa recurga la scaunul cu rotile pentru a putea tine conferinte, si si-a redus mult numarul de pacienti. A murit in 1980 si, doar la patru ani dupa moartea sotului ei, in 1984, Elizabeth Erickson a scris despre problemele lui medicale.
Aceste scrieri stau marturie geniului lui Milton Erickson; asa cum a fost, un original ca hipnoterapeut, psihoterapeut si profesor, a fost un original si in modul in care si-a trait viata, mai ales in depasirea obstacolelor fizice cu care se confrunta.
hipn 6bIn psihoterapia Ericksoniana se lucreaza pe relatia dintre procesele inconstiente si cele constiente. Prin identificarea semnalelor inconstiente se identifica procesele care stau la baza problemei de prezentare, apoi acestea sunt utilizate in cadrul interventiilor si sugestiilor, daca se utilizeaza si hipnoza ca metoda terapeutica.
Psihoterapia Ericksoniana nu implica in mod obligatoriu hipnoza.
Se creeaza oportunitati pentru client, in scopul ca acesta sa ajunga la noi interpretari si capacitati, prin constientizarea proceselor inconstiente si trairea experientiala, si mai putin prin prescrierea unor modalitati de actiune.
Adesea, clientii realizeaza faptul ca “se intampla ceva”, chiar daca psihoterapeutul nu ii spune care este interpretarea sa asupra unui anumit lucru. Gasind propria cale de interpretare a ceea ce se intampla si propria modalitate de a actiona in sensul producerii schimbarii, respectiv rezolvarii problemei, clientul ajunge la rezultate stabile in timp.
Se presupune ca fiecare persoana si-a construit propriul model asupra lumii si propriul fel de experientiere. Astfel, indiferent de modul in care este “etichetata” problema, se identifica perceptiile si procesele de la baza ei, avand in vedere ca fiecare persoana este unica, iar aceste perceptii si procese sunt utilizate pentru instituirea schimbarii terapeutice- rezolvarea problemei.
Nicio parte a experientei noastre constiente nu este lipsita de legaturi cu informatia inconstienta. Avem nevoie sa ajungem treptat la aceasta informatie inconstienta, fara a fi coplesiti de ea, dar si de capacitatea de a schimba cadrul nostru de referinta atunci cand situatia se schimba, sau cand intelegerea noastra initiala este incorecta.
Problemele persista din cauza insuficientei flexibilitati a curentului informational sau disturbarilor acestuia. Din acest motiv, reincadrarea problemei si schimbarea cadrului de referinta devin necesare. In psihoterapie se utilizeaza imensa flexibilitate a mintii umane pentru a scapa de restrictiile mentale si emotionale astfel incat problema sa fie rezolvata.
Metoda Ericksoniana face apel la realizarea de noi conexiuni ca premiza pentru schimbare, permitand elaborarea si descoperirea propriilor solutii.
Ramona Dumitrascu – NLP Practitioner ARONLP, EANLP
