O femeie ambitioasa care doreste sa demoleze mitul ca totul se poate realiza doar pana la o anumita varsta, cat mai aproape de tinerete. Doreste sa demonstreze ca daca exista determinare, putere de adaptare si capacitate de a identifica oportunitati, reusita poate fi si de partea celor trecuti de 40 de ani, indiferent daca este vorba de o carte, de un doctorat, de o noua meserie in general.
E mult de povestit aici. Cochetez cu scrisul sub diverse forme de foarte multi ani, dar nu am avut timp sa il dedic accestui hobby, intrucat eram angrenata in activitati creatoare de valoare materiala, adica in afaceri. Dupa un respiro de cativa ani, cand am deccis sa renunt la afaceri, mi-am spus ca e momentul sa incep sa impartasesc povestile auzite si traite de mine, dar tot nu gaseam acea stare in care sa ma asez la un birou si sa nu ma mai ridic de acolo pana nu termin de scris.
Anul trecut, am decis sa fortez putin, inserandu-mi intre obiectivele anuale si acest angajament. Totul a inceput sa capete contur, din momentul in care editura cu care colaborez, a postat un anunt pe Facebook, prin care lansa un concurs „Cartea ta are un sponsor”. Eram nepregatita, am lucrat la draftul cartii timp de patru zile si trei nopti si mi-am pus povestea la punct. Imi jurasem ca, daca nu reusesc sa fiu acceptata de editura, voi continua si nu ma voi opri pana la ultimul rand al cartii. Am avut noroc si am primit un raspuns pozitiv din partea editurii, angajandu-ma ca voi preda „manuscrisul” in doua luni.
Personajul principal se numeste Alma, dupa numele unei prietene din tinerete, de care mama mea era foarte legata pentru ca avea o semnificatie spaniola (traducere suflet).
Autenticitatea. Fiind o compilatie de povesti reale, viata nu e intotdeauna euforica. Uneori e plata, frumoasa, plina de lacrimi, amuzanta, enervanta, plictisitoare sau neasteptata. Femeile au ocazia sa inteleaga ca nu sunt singure sau unice in experienta lor si mai ales cartea poate fi o invitatie sa isi revizuiasca propria viata, prin autoanaliza si reflectare la ce ar fi de facut sa fie mai bine.
Cum vrea ea, pentru ca la aceasta varsta, chiar stie ce vrea!
4. Care a fost cel mai interesant mesaj primit pe Facebook?
Toate mesajele sunt foarte interesante mai ales, cele ale cititoarelor. Cred ca, totusi, primul mesaj in care am fost intrebata de unde se poate cumpara cartea, m-a emotionat cel mai mult. Intre timp, m-am obisnuit cu emotiile de acest gen. Apoi, au mai fost mesaje ale unor persoane publice care m-au onorat cu aprecieri sau invitatii la evenimente organizate de acestea. Senzatia pe care am simtit-o atunci, a fost magica, un fel de confirmare ca merit sa fiu luata in seama, dar care ma obliga, totodata, sa fiu la inaltimea lor ca sa ramanem in legatura si alta data.
In primul rand, cine scrie doar o carte nu e scriitor. Este debutant. Un scriitor scrie mult, carti, eseuri, are o activitate publicistica intensa. Eu nu ma laud cu un palmares, in sensul asta. Dar, imi doresc sa ajung in Uniunea Scriitorilor. Adica, aspir la statutul de scriitor. Vreau sa scriu in fiecare an cate un roman.
De ce cred ca pot fi un bun scriitor? Pentru ca scriu intr-un stil accesibil, simplu, inspirandu-ma din viata reala si pot fi inteleasa de toata lumea, nu doar de cei care au un anumit nivel de educatie. Apoi, scrierile mele nu doar indeamna la visare, ci si la schimbare. Pe langa o calatorie in poveste, incerc si o calatorie in interiorul fiecarui cititor. Nu in ultimul rand, ating subiecte tabu, pe care multi dintre noi, din ignoranta, pudoare sau ipocrizie nu avem curajul sa le recunoastem ca laturi ale vietii noastre.
6. Te-a ajutat intr-un fel, faptul ca ai scris?
M-a ajutat sa exersez o idee pe 177 de pagini si s-o urmaresc pe parcursul ei. Apoi, am inteles ca nu oricine poate scrie, ca pe langa talent, rabdare , ai nevoie de o anumita stare, la care sa te cuplezi un timp. Daca iesi din acea stare, risti sa nu iti mai placa povestea si sa vrei cu totul altceva decat ce ai scris.
Cel mai tare ma deranjeaza ca am crescut in ochii tuturor prietenilor, in conditiile in care eu sunt aceeasi, dintotdeauna. De ce o carte ma ajuta sa par mai de incredere, decat pana acum?
Traiesc intr-o lume multipolara, din care o parte este plina de carti, artisti si scriitori. Unii dintre ei sunt extrem de cunoscuti si as face o nedreptate sa nu-i pomenesc pe toti. I-am tot intrebat atat de multe in atatia ani, incat nici nu s-au mirat ca incep sa scriu si eu! „Orice tentativa de a scrie, indiferent de subiect este un act de cultura”, m-a incurajat unul dintre ei.
Cand citesc o carte, devine preferata mea. Apoi o „tradez”, cu urmatoarea. Intotdeauna, e ceva ce imi place: stilul, decorul imaginar, povestea, caracterele personajelor. Pana si cartile gen manuale furnizoare de informatii pot fi interesante. Trebuie sa admit, ca imi plac cartile scrise recent, foarte rare (care nu se gasesc pe toate drumurile) scrise de oameni destepti, care dezvaluie informatii de mare actualitate, de regula axate pe domenii restranse de activitate (la nivel de nisa).
Foarte important, daca exista. Daca nu exista, viata merge inainte.
Feminin: matusa mea, mama nasei mele a fost o femeie extraordinara, „gospodina la bucatarie, doamna pe strada”, femeie de afaceri desavarsita si mama de geniu; muncea de la ora 4 dimineata pana la 11 noaptea încontinuu!
Masculin: nu cineva anume, dar am imprumutat de la fiecare ce mi-a placut
Fiind o carte scrisa pe perioada vacantei, iar eu de obicei in august sunt plecata in Italia, m-am gandit sa aleg un subiect care sa nu necesite documentare. Cel mai la indemana mi-a fost sa compilez o parte din experientele mele cu cele ale unor oameni din jurul meu.
Mult din cele relatate de mine in carte, reflecta viata mea personala.
M-au ajutat sa ma descopar, sa imi creez resurse pentru atingerea obiectivelor, sa stiu ce am de facut in fata provocarilor sau a dezastrelor din viata mea. Ca orice om, am parte si de bune si de rele. Cel mai important pentru mine e ca stiu cum sa ii ajut pe altii. Cartea mea semnaleaza conceptele de NLP si de dezvoltare personala.
Am atat de multe, incat le voi dezvalui treptat, in masura in care viata imi va permite. Cel mai mare plan este sa fac totul cu placere si sa imi iasa bine. De restul, se ocupa Dumnezeu! Oricum, sunt genul comunicativ si care anunta din timp tot ce pregateste. Deocamdata, imi place sa fie surpriza!
Nu incetati sa visati. Urmati-va visul. Daca eu pot si voi puteti! Nu e usor, dar e asa frumos cand se intampla!
