Se vorbește mult despre așa-numita ”stare de prezență”, s-au scris numeroase articole pe subiect. ”Atinge o stare de prezență în 10 pași!” Sună simplu. În practică, însă, nu este așa de ușor cum pare, nu-i așa?
Ce este starea de prezență? Și la ce folosește?
Ne ducem viețile în cercul ăsta închis: dimineața, pauza de prânz, seara. Serviciu, acasă, copii, weekend. Luni, vineri, weekend, luni. Pare un drum nesfârșit, mereu același, mereu neschimbat. Singura variație este întrebarea, supărătoare, a dimineții: ”Cu ce mă-mbrac azi?”
”Nu pot schimba nimic.”, vei spune. ”Nu pot să nu mă duc la serviciu.” Adevărul e că poți face tot ce-ți dorești; însă asta e o altă poveste. Pentr-o altă dimineață.
Ai dreptate! Nu poți să nu mergi la job. Acesta este motivul pentru care zilele săptămânii se-mpart în zile lucrătoare și zile nelucrătoare.
Ceea ce poți schimba însă este modul cum percepi fiecare zi, modul cum te raportezi la muncă, la cei din jur și, implicit, la tine însuți.
Fiecare acțiune pe care o facem în mod repetat ajunge la nivel de automatism, devine un comportament mecanic, fără semnificație, fără obiectiv. Ne ridicăm din pat, mergem la toaletă, ne spălăm pe dinți. Facem asta adormiți, cu ochi întredeschiși, cu gândul la miracolul aburind care ne poate salva de monstrul somnului: cafeeeaauuaaa.
Cum ar fi, însă, să te și trezești dimineața, nu doar să te ridici din pat?
Cum ar fi dacă, înainte să sări din pat, speriat de sunetul alarmei, buimac și cu inima gata să-ți sară din piept, ai sta câteva secunde cu ochii închiși, poate între două alarme, și ți-ai pune întrebarea: ”Ce-mi doresc să fac azi?”
Ai putea să te concentrezi asupra faptului că te-ai trezit, să asculți cu atenție sunetele din jurul tău: foșnetul cearceafului când te-ntinzi, zgomotele din cameră, ciripitul păsărelelor.
Mă-ntreb: ele cum trăiesc fără cafea? Oare… păsărelele se bucură că se trezesc? Sau… sau ciripesc doar așa, de nebune, numai ca să-ți facă ție-n ciudă? Tu ce crezi?
Ai putea, de asemenea, să-ți cercetezi, mintal, fiecare părticică a corpului: să-ți miști ușor degetele de la picioare, gleznele, labele picioarelor și să observi conturul mușchilor din interior. Te poți concentra asupra respirației, simțind aerul cum intră și iese din plămâni și încercând să reglezi mișcările cutiei toracice.
Cum se simte atingerea cearceafului pe palmele tale? Cât e de bine să-ți miști degetele de la mâini? Le simți lungi, scurte, groase, subțiri? Puțin umflate, somnoroase? Sunt degetele tale. Ar fi un moment bun să le folosești pentru a ține ritmul unei melodii care-ți hoinărește prin minte, nu-i așa?
https://youtu.be/R8p3AtfWl1U
Îți poți mișca ușor umerii, poți întinde brațele, poți întoarce capul dintr-o parte-n alta, îți poți mișca, ușor, globii oculari… Ai vrea să-i deschizi? Câteva raze de soare s-au furișat printre draperii și-au pătruns, curioase, în camera ta…
Ridică-te… deschide fereastra… respiră, adânc, aerul proaspăt! Lasă dimineața să-ți intre-n casă… și în suflet!
Cum e, acum, gândul cafelei?
Mergi în baie, privește-ți, în oglindă, părul răvășit! Nu-l judeca! Atingerea moale a pernei este, cu-adevărat, irezistibilă. Privește-ți fața! E ”boțită”? Asta e foarte bine! Înseamnă că ai dormit. Sunt prea adânci cearcănele-n dimineața asta? Poate ar fi indicat ca diseară să ajungi mai devreme la-ntâlnirea cu perna. Nu de alta, dar... freza, biata de ea, nu prea poate pleca fără tine.
Spală-te pe dinți! Îți place pasta de dinți pe care o folosești? Simți prospețimea?
Cum se simte atingerea apei pe fața ta? Dă timp porilor să se bucure și să se trezească și ei!...
Rutina este rugina sufletului.
Printre ”blocurile gri”, în orașele de beton, acaparați de griji și cufundați în deadline-uri și obligații zilnice, ne sculăm... dimineață după dimineață, ne ducem copiii la grădiniță sau la școală, ajungem apoi cu sufletul la gură la birou… de unde, peste opt ore, fugim înapoi, grăbiți, către grădiniță. E seară: pregătit cina, culcat copiii.
Oare corpului tău i-a fost dor de odihnă? Poate.
Dar tu ești prea obosit să-ți dai seama de asta.
Fii prezent în viața ta! Trăiește fiecare clipă conștient!
”Carpe diem”, îți amintești? Trăiește clipa!
La ce-ți folosește?
Nu știu ce să zic. Efectele adverse sunt, într-adevăr, numeroase: poate vei observa că ești mai atent, mai focusat, zâmbești mai mult, timpul trece mai repede… și… cel mai înfricoșător… riști serios să ajungi să te bucuri de viață. Poate nici nu mai știi cum să faci asta, însă, te-asigur, poate fi dureros.
Ca să nu doară prea tare, începe prin a face, în fiecare zi, măcar un lucru pe care ți-l dorești cu adevărat. Ceva doar pentru tine, pentru sufletul tău. Citește câteva paragrafe dintr-o carte, ascultă și versurile melodiei preferate, nu doar ritmul! În fond, o melodie durează maxim 4-5 minute. Plimbă-te până la mașină în loc să mergi, în loc să alergi! Privește cerul, simte mângâierea vântului, ascultă zumzetul lumii care se trezește!
Și, dacă-ți place, cu ajutorul meditației ghidate ”Magia subconștientului”, poți să te bucuri de echilibru în viața ta. O poți găsi aici:
https://vreaunlp.ro/meditatii-ghidate/
E o nouă zi. Stă doar în puterea ta să fie o zi minunată.
Sau de neuitat. Tu știi.
TRĂIEȘTE VIAȚA PE CARE ȚI-O DOREȘTI!
Dr. Radu Sărăndan, Fondator Vreau NLP! România, Master Trainer NLP, vreaunlp.ro
