Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.
(Joyce Maynard)
O ” Școală a părinților” ?… La ce mi-ar trebui mie, ca părinte, să frecventez asemenea cursuri sau întâlniri? Ce aș putea afla mai mult decât știu deja? Cine îmi poate spune despre copilul meu ceva ce eu nu știu, pentru că… până la urmă, cine îmi cunoaște copilul mai bine, daca nu eu, părintele lui?! Ei, asemenea frământări de gânduri sunt specifice atunci când cineva (vecina de palier, profesoara copilului sau chiar vreun specialist) ne propune ideea de a participa la sesiuni dedicate creșterii și educării copilului nostru. Spre finalul zilei este posibil ca invitația să nu mai apară însoțită de un disconfort, ci chiar să ne fie stârnită curiozitatea: oare ce se poate discuta acolo? Ce se poate întâmpla altfel decât am crede noi?
Ca adulți, manifestăm tot felul de ”roluri sociale”, ceea ce este firesc, până la urmă, deoarece așa ne conservăm Eu-ul propriu și tot așa ne putem continua atât rutina, cât și ineditul vieții de zi cu zi. Așadar, suntem și noi copiii cuiva, suntem șeful sau subalternul altei sau altor persoane, suntem prieteni, rude, suntem plătitori de facturi și taxe, suntem șoferi în trafic (disciplinați după caz), suntem visătorii, criticii sau realizatorii propriei noastre vieți, însă și… ai altora, ai copiilor noștri. La un moment dat îndeplinim rolul de părinte, pe care poate ni l-am dorit, l-am așteptat sau… poate ne-a luat prin surprindere și habar n-avem încotro ne îndreptăm, habar n-avem ce și cum să facem. Apar întrebări de genul: Oare voi fi un părinte bun? Oare cum se face asta? Cum ar trebui să procedez?
Deja a devenit un clișeu expresia : Nu există meseria de părinte! Tot repetate, cuvintele au căpătat o banalitate care au ușurat propoziția de profunzimea semnificației și… mai grav, s-au transformat adesea într-o scuză, care ar putea fi continuată: Și părinții mei au făcut la fel cu mine! , ceea ce a stăvilit șansele spre dezvoltarea personală și spre o schimbare optimistă a contextului familial. Prin conceptul ” Școala părinților” nu dobândim un certificat în meseria de părinte, însă cu siguranță ne calificăm pentru asta. Așa cum o abordăm noi, echipa VreauNLP! România, școala presupune un schimb de bune practici, o îmbogățire a soluțiilor la problematici diferite, informații din partea specialistului, interactivitate și voie bună! Așadar, dragi părinți, lăsăm deoparte carnețele și pixuri, tablă și cursuri și vom trece la acțiune: vom experimenta, vom discuta studii de caz (reale sau voit problematizate), vom învăța cum putem deveni părinți mai buni, bucurându-ne împreună de un ceai!
La ”Școala părinților” vom discuta și ne vom îmbogăți cunoștințele despre:
Nevoile copilului meu. Primordiala nevoie a copilului este să se simtă iubit cu adevărat. Exprimarea consecventă a afecțiunii și a dragostei față de copil asigură acestuia o creștere frumoasă, îi întărește încrederea în el și îi dezvoltă respectul față de sine. Însă iubirea și sprijinul sunt doar o parte dintre necesitățile solicitate de către un copil. Vom afla cât de multe și variate sunt acestea.
Nevoile unui părinte. Ce fel de părinte sunt? Oare viața mea de părinte presupune doar satisfacerea nevoilor familiale? Am dreptul să mă răzvrătesc uneori? Am voie să-mi pun propriile nevoi pe primul plan? Cum pot fi înțeles de către restul familiei?Vom descoperi împreună că este posibil un echilibru între nevoile rolurilor diferite pe care le îndeplinește un adult (soț/soție sau iubit/iubită, părinte, prieten, om al muncii etc) și vom învăța strategiile prin care putem atinge acest echilibru.
Cum comunicăm eficient cu copiii. Chiar dacă avem toate intențiile bune în creșterea copiilor noștri, uneori nu este suficient acest lucru. Apariția dificultăților în comunicarea părinte-copil și o interacțiune deficitară pot împinge copiii spre comportamente nedorite.
Comportamentul problematic al copilului. Copiii au nevoie de dragoste,protecție, securitate materială și un comportament constant din partea părinților. Orice dezechilibru care apare la nivelul acestor aspecte poate genera o situație problematică.
Cum stabilim reguli, cum administrăm recompensele și pedepsele. O familie în care există reguliși în care acestea sunt respectate, constituie un factor de protecție pentru copil și va conferi acestuia sentimentul de siguranță.
Apariția conflictelor sau a unor situații de criză în familie. Omare parte dintre familii au trecut, după caz, printr-un divorț, dispariția unei persoane dragi (părinte, bunic, frate etc), plecarea părintelui la lucru în străinătate, schimbarea nedorită a domiciliului sau chiar apariția unui nou membru în familie (nou-născut, mamă sau tată vitreg). Vom afla cum putem gestiona aceste situații.
Cum supraveghem anturajul copilului. Supraveghind copilul, putem afla mai multe despre comportamentul lui acasă, la școală, în timpul liber petrecut cu prietenii. În cazul acesta granița între a fi un părinte democrat și un părinte autoritar este ușor de trecut. Ce se poate face?
Problematica universului părinte-copil este vastă, astfel echipa VreauNLP!România este deschisă abordării oricăror altor teme de discuție, preîntâmpinându-le cuinformații de specialitate, prin metode și tehnici eficiente.
Vă așteptăm cu drag să ne bucurăm împreună de găsirea unor soluții profesioniste, oferindu-ne oportunitățile de a învăța unii de la alții și, mai ales, de a învăța de la copiii noștri cum putem deveni părinți mai buni!
Nu prea multă dragoste răsfață un copil, ci prea puțină disciplină. (Gaveo)