HIPNOZA – ISTORIC
PRIMA PARTE
Hipnoza este un fenomen controversat de mai mult de doua secole. Este usor de inteles senzatia de retinere sau chiar respingere fata de fenomenele pe care nu le putem explica inca stiintific si care par sa fie in afara oricaror reguli sau matrici de intelegere. Faptul ca se contesta si se discuta, certifica de fapt ca efectele pe care le obtinem sub hipnoza sint reale, certe, palpabile.
Vindecarile miraculoase, orbi care vad, paralitici care merg pina la acele mici schimbari pe care nu le putem realiza prin efort constient precum a te lasa de fumat sau a vindeca frica de paianjeni sunt rezultate necontestate obtinute sub hipnoza. Samanii, preotii si vrajitorii induceau stari alterate de constienta pentru a ajuta vindecarea prin ritualuri spirituale, fiindca inainte de secolul 15 se credea ca boala este o pedeapsa a zeilor sau a lui Dumnezeu. Incantatiile, tobele, dansul, focul si drogurile erau utilizate in cadrul ritualului, un element comun important fiind sugestia, prin utilizarea “puterii credintei” pacientilor. Crezand ca sunt vindecati, puterea mintii functiona inspre vindecare.
Egiptenii antici aveau Temple ale Somnului, iar grecii Altarele Vindecarii, locuri in care pacientilor li se dadeau sugestii curative in timpul unui somn indus. Una din cele mai valoroase utilizari ale hipnozei era pentru anestezie, antestezia medicamentoasa fiind disponibila abia cu incepere din secolul 19.
Inca din timpurile străvechi, oamenii căutau modalităţi de a ajuta pe cei care suferă. Astfel, au apărut vraci, şamani, magi, oameni care aveau cunoştinţe în legătură cu corpul şi sufletul omenesc. Tehnicile lor cuprindeau o mare varietate de metode. De la folosirea de ierburi cu efecte curative, la masaje, osteopatie tradiţională, ajungând până la stări modificate de conştiinţă.
Traseele le putem observa în toate culturile, pe toate continentele. Obţineau modificarea stării de conştiinţa prin:
– Magia ceremoniala
– Dansuri
– Cântece, muzică şi în foarte multe cazuri foloseau instrumente de percuţie gen tam-tam-uri, tobe…
În India se vorbea despre al treilea ochi cu care poţi privi alte realităţi, poţi influenţa realitatea şi îţi dădea puteri supranaturale prin care puteai vindeca sau îmbolnăvi oamenii.
În America, utilizau stări modificate de conştiinţă pentru perceperea realităţii din punct de vedere energetic şi pentru obţinerea de transformări fizice chiar şi curative.
În Grecia antică, preoţii foloseau visul bisericesc unde oamenii intrau în biserică, adormeau în cadrul unei ceremonii şi preoţii îi şopteau în urechi pentru a obţine însănătoşire.
În Egiptul antic, se executau intervenţii chirurgicale folosind decuplarea dureri prin transă. În tradiţiile dervişilor sufiţi foloseau dansul sau autobiciuirea pentru a obţine stări modificate de conştiinţă şi astfel ajungeau în legătură cu entităţile si forţele din lumea nevăzută.
În Siberia deja din timpuri străvechi, vraciul, în cazul când un membru al unei familii, avea probleme personale, făcea după termenii moderni, terapie de familie. Strângea toata familia şi vorbea cu fiecare membru din familie până când, prin schimbări relaţionale, ajungea să rezolve problema.
În Europa se foloseau ceremonii, descântece, rugăciuni, care toate aveau acelaşi efect prin cadrul neobişnuit, prin concentrare asupra unor stimuli restrânşi şi ajungeau la subconştient şi produceau schimbări în viaţa omului.
Hipnoza a fost practicata sub diverse nume, din timpuri imemoriabile. Vracii triburilor, vrajitoarele, doctori, liderii diferitelor religii au vindecat miraculos in diverse forme bolnavii. Egiptenii, cu 3000 de ani in urma, conform papirusurilor lui Ebers, utilizau hipnoza foarte apropiat de cum o aplicam acum.. Cu secole in urma oracolele grecesti, magii Persiei, fakirii hindusi, yoghinii Indiei utilizau si utilizeaza hipnoza (fara sa o denumeasca asa).
Cele mai timpurii inregistrari medicale descriu miraculoase vindecari realizate de preoti sau semizei care in Templele lui Aesculap, induceau un fel de somn. Sint multe citate in Biblie si Talmud care se refera la vindecari prin atingeri cu mina, cu pase asupra corpului sau alte tehnici similare hipnozei.
După apariţia creştinătăţii, toate tehnicile şi practicile curente au fost denumite păgâne şi astfel vânate, fiind interzise de către biserici. În Europa pentru o perioada lungă de timp a intrat în uitare.
Timp de multe secole, regii si printii se spuneau ca aveau puterea de a vindeca prin ‘’atingerea regala’’. De la Regele Clovis (466-511) al Frantei se cunoastea ca monarhii ar detine aceste puteri miraculoase. In Anglia se spune ca Regele Eduard a vindecat bolnavii de scrofuloza prin atingerea regala, in anul 1066.
In secolul al 17 aproape fiecare tara europeana are vindecatorul ei. In Italia Francisco Bagnone atingea bolnavii cu mina sau cu o relicva, producind vindecari nesperate. Cel mai faimos dintre ei a fost Johann Gassner (1727-1779), un preot catolic care credea ca cele mai multe boli sint produse de spirite diavolesti care puteau sa fie exorcizate prin rugaciuni.
Paracelsus (1493-1541) a fost printre primii care au punctat efectul de cura obtinut prin influentarea corpurilor astrale de catre magnet. Parerile sale despre ‘’magnetismul animal’’ au fost impartite de catre Glocenius, Burgrove, Helnotius, Kircher, van Helmont, Maxwell. Toti propagau aceiasi doctrina: magnetii pot sa vindece majoritatea bolilor.
In anul 1679, William Maxwell, declara existenta unui spirit universal si vital care influenteaza fiintele umane. El mai puncteaza de asemenea rolul imaginatiei si a sugestiei in obtinerea vindecarii.
Ramona Dumitrascu – NLP Practitioner ARONLP, EANLP
