”Într-o zi vei înţelege că tu eşti autorul şi nu opera, visătorul şi nu visatul, creatorul şi nu creatura... că totul este în slujba ta. Astfel nu vei putea să mai depinzi!... Lumea este astfel deoarece tu eşti astfel şi nu invers.” (Stefano d'Anna - Școala Zeilor)
Realitatea este doar percepția noastră asupra lumii. Dacă am închide ochii și am reuși să ne deconectăm în totalitate de lumea exterioară, dacă am putea privi în noi, atunci am fi doar sine, conștiință, ființă. La nivel conștient am ști că lumea există, dar n-am mai vedea-o, n-am mai auzi-o, n-am mai simți-o.
Aplicăm, instinctiv și constant, un filtru VAKOG (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ) pentru a putea percepe lumea care ne înconjoară. Viziunea mea asupra realității nu este aceeași ca percepția unei alte persoane deoarece fiecare om este deosebit de un altul, fiecare filtru este stabilit pe baza experiențelor din trecut, realitatea fiecăruia fiind astfel unică.
Cu toate astea, suntem prinși în regulile sociale. Am împărțit pământul în țări și țările între oameni, ne agățăm de organizarea legală de parcă viețile noastre ar depinde de asta. Credem că suntem liberi, dar avem nevoie de leaderi pentru a evita haosul. Ne supunem timpului și trecerii sale nemiloase prin noi: ne naștem, trăim cum știm noi mai bine și apoi plecăm înapoi de unde am venit. Sau pe un alt drum, cine știe? Nu am reușit încă să aflăm cu certitudine cine suntem și de ce suntem aici.
Avem un scop, o chemare, dar ne pierdem viețile în slujbe stresante care ne fac să ne simțim încătușați. Încarcerați. Întunecați. Ne pierdem speranța, ne îngropăm visele adânc în uitare, până la a ajunge să credem că suntem perfect adaptați lumii și regulilor sociale. Ne mulțumim să fim ceea ce vor ceilalți să vadă în noi și ne uităm. Idealurile. Speranțele. Menirea. Sinele.
,,Învață a muri! Cine învață să moară, nu știe să mai fie rob. El este deasupra sau cel puțin în afara oricărei împilări." (Seneca)
Ne zbatem, spasmodic, să ne schimbăm, dar ne complacem în propria zonă de confort. Ne bucurăm de beneficii efemere și avem falsa impresie că suntem nemuritori. Timpul însă, clipa de față, nu o mai căpătăm nicicând înapoi. Trece cu o precizie de ceasornic peste noi, prin noi, pe lângă noi. Luând cu ea toate lucrurile pe care ni le-am dorit și ”n-am apucat nici acum” să le facem.
Nu timpul ne lipsește, ci noi lipsim Timpului.
Tot ceea ce există este rezultatul percepției noastre asupra lumii. Și dacă n-am mai fi, nimeni nu ar mai vedea lucrurile în același fel, nu ar mai trăi aceleași experiențe, nu ar mai avea aceleași stări, aceleași emoții, aceleași trăiri. Nimeni nu te poate apăra de tine însuți, de trecutul tău, de greșelile tale, de valorile tale. De conștiința ta. Tu ești propria ta rațiune de a fi, propriul tău judecător și propriul tău vindecător.
Urmează-ți instinctul! Învinge teama! Lasă pașii să te poate!
Călătorește! Zâmbește! Iubește! Nemăsurat!
Fii tu însuți! Fii atent! Fii prezent!
În fiecare zi!
”Cel mai greu lucru de ascultat este instinctul tău, intuiția ta personală ... întotdeauna șoptește, nu țipă niciodată. Este foarte greu de auzit. Trebuie ca în fiecare zi din viața voastră, să fiți pregătiți să ascultați ceea ce vă șoptește intuiția în ureche. Foarte rar țipă. Și dacă poți să asculți șoapta ... dacă îți atinge inima și este ceva ce crezi că vrei să faci pentru restul vieții tale, aceea este ceea ce vei face pentru restul vieții tale și noi vom fi mai câștigați prin tot ceea ce faci.” (Steven Spielberg)
https://youtu.be/O9-WV-OuDhk
TRĂIEȘTE VIAȚA PE CARE ȚI-O DOREȘTI!
Dr. Radu Sărăndan, Fondator Vreau NLP! România, Master Trainer NLP, vreaunlp.ro
