Traim intr-o rutina zilnica ce ne indeparteaza tot mai mult de noi insene. O buna parte din viata noastra este dedicata copilului, familiei, serviciului, celorlalti, acumuland o nemultumire permanenta, marcata de esec, pentru ca timpul ne dezvaluie crudul adevar al unui efort zadarnic si neapreciat de cei dragi, in favoarea carora am alocat mult din existenta noastra. Practic ne consumam ca o sursa de caldura cu pierderi mari fara a degaja caldura. Si uite asa traim aparent degeaba ani multi, pana cand intr-o zi ne dam seama ca trebuie sa schimbam ceva, pentru ca asa nu se mai poate. In momentul in care incepem sa intelegem eminenta unei schimbari, confuzia se declanseaza si se manifesta prin teama. Intentia nu este suficienta, trebuie completata de actiune, pentru ca procesul sa fie desavarsit. Ei si de aici incepe etapa care elimina cele mai multe dintre intentiile noastre, cand stim ca trebuie sa facem ceva cu viata noastra, dar nu stim ce.
Saptamana trecuta a avut loc un seminar cu participare exclusiv feminina pe tema schimbarii si parasirii din zona de confort. Din momentul in care s-a anuntat tema, am contactat doua dintre prietenele mele, despre care stiu ca au probleme serioase in viata lor si am insistat sa participe la acest seminar. Intr-un final nu a mai venit nici una, ambele invocand motive serioase si aparent credibile ce m-au determinat sa incetez cu insistentele. In ambele cazuri convorbirea s-a incheiat prin a ma intreba daca stiu ce seminarii vor mai fi, pentru a se organiza din timp si a nu mai rata o alta ocazie. Stiam de un seminar pe teme de astrologie, care va fi fix peste o luna fata de cel despre zona de confort. Reactia lor a fost identica: „Da, acel seminar chiar ma intereseaza, poti sa ma inscrii de pe acum!”.
Desi raspunsul nu a fost cel pe care il asteptam, m-am educat prin dezvoltare personala sa inteleg si sa respect reactia fiecarui om in parte chiar daca nu coincide cu modul in care as fi reactionat in situatia respectiva. Ceea ce mi s-a parut bizar este ca amandoua au avut aceeasi reactie.
Atunci am incercat sa inteleg ce se intampla. Perceptia mea despre ele imi era clara, asa ca am pornit analiza intrand direct in „pielea lor” sa le inteleg modul de gandire. Le-am inteles zbuciumul si starea de nemultumire, chinul prin care trece fiecare de a se agata de viata celor din jur, crezand ca acestia nu pot trai fara serviciile lor, cufundundu-se in activitati impotriva vointei lor, simtindu-se neatractive pentru partenerii lor, dar resemnandu-se printr-o dependenta sufocanta si indurandu-le comportamente ce otravesc relatia. Am simtit cum primei mele prietene ii e rau, celeilalte i-am simtit preocuparea ca vine ziua prietenului ei si nu poate veni nici una la seminar.
Stiam toate astea de la ele, dar cand am intrat „in papucii lor”, am simtit pe propriu-mi corp ceea ce ele mi-au povestit. M-am mutat apoi intr-o pozitie superioara, cea de observator si urmarind discutia mea telefonica cu ele am mai primit informatia ca seminarul despre astrologie este mult mai atractiv decat cel despre schimbarea de confort. Pentru ca pozitia de observator nu imi permite sa trag concluzii ma mut in cea de „meta”, mai permisiva.
Incep sa inteleg ca in prietenele mele mocneste o dorinta de schimbare, dar zona de confort este suficient de incapatoare cat sa nu le incomodeze pentru a solicita o schimbare in viitorul apropiat. Ajutorul oferit de mine prin care le informam ca exista o sansa pentru ele sa se trezeasca si sa actioneze nu este binevenit atata timp cat „nu arde” schimbarea in viata lor.
Totul se comuta pe o data viitoare, cand va fi urmatorul seminar pe aceeasi tema. In momentul in care le spun ca nu va mai un seminar similar curand, ci pe o alta tema, speranta de schimbare renaste, pentru ca noua tematica are legatura cu viitorul, dar int-o armonie perfecta cu zona lor de confort, efortul care ar fi fost necesar unui proces de schimbare fiind preluat de astre, care vor decide ce e mai bine pentru ele.
Seminarul despre schimbare si parasirea zonei de confort a fost excelent pentru cine s-a potrivit. Viata ne da solutii pentru orice dorinta a noastra, dar mai intai e nevoie de efort pentru a le accesa. Apoi e nevoie de efort pentru a le indeplini. Pentru unele dintre noi, provocarea e un mod de viata. Pentru altele, solutia vine de la astre. In acest caz, credinta e cea care ne diferentiaza. In ce credem: in noi sau in astre?
Adriana Ungureanu, autoarea cartii Femeia la 40 ani. Pe Facebook
Master Practitioner NLP, vreaunlp.ro
