Despre valori, principii si multe altele
Am primit recent un mesaj pe Facebook in care cineva mi-a spus ca lumea pare mai frumoasa din jacuzzi-ul meu, cand de fapt viata este un rau plin de noroi. Mi-am permis sa stilizez putin mesajul pentru a-l face mai accesibil tuturor. Ma bucur ca transpare faptul ca sunt multumita de viata mea materiala, caci din punctul meu de vedere, Dumnezeu m-a ajutat sa am exact cat imi trebuie, sa nu fiu nici prea bogata, nici prea saraca. Am prieteni mult mai bogati decat mine si comparandu-ma cu ei par chiar modesta, dar am si prieteni fata de care ma pot numi bogata. A fost o perioada in viata mea in care tot ce faceam avea ca scop crearea unei bunastari materiale. Intotdeauna am considerat ca excesele nu sunt bune, de aceea nu am aspirat vreodata la a avea atat de mult incat sa mi se spuna ca “nu ma mai satura Dumnezeu” si sa fiu considerata avara. A fost un moment din viata mea cand am cunoscut saracia, cand am trait cu ochii mei experienta de a nu avea absolut nimic atunci cand mi-a ars casa la revolutie. Apoi mi-am promis ca ma voi realiza material, dar nu cu orice pret, ci cu frica de Dumnezeu, care m-a urmarit pe tot parcursul vietii mele in absolut tot ce am intreprins.
O situatie buna materiala, departe de a fi excelenta, daca reprezinta unica valoare ce ghideaza viata unei persoane, poate fi motivul unei fericiri absolute aparente. Insa o persoana evoluata nu se va rezuma doar la valori materiale, va cauta sa le urmareasca si sa le respecte pe cele care o inalta, care ii aduc o implinire umana. Putina lume intelege ca a crea si intretine o avere, presupune mult consum fizic si stres. Se poate ajunge uneori la eforturi atat de mari care trebuie sa produca atat de multi bani pentru a alimenta un intreg sistem de angajati, de plata a cheltuielilor, de asigurarea unui consum abundent, si a unor pretentii ale unora care tot asteapta sa primeasca. In aceste conditii, viata devine stresanta, uneori chiar un cosmar. Cunosc multi oameni bogati extrem de nefericiti, care sufera ca nu mai au timp pentru mici placeri personale.
Am propriile valori la care tine foarte mult. Imi plac adevarul, corectitudinea, sinceritatea, harnicia si multe altele la fel de frumoase si minunate. Ceea ce ma indigneaza este ca aceste valori devin un apanaj al celor care “inoata in jacuzzi”, pentru ca, nu e asa, doar noi avem pretentii la o lume mai buna pe principiul ca ni se cuvine! Daca imi permit sa critic sau sa imi exprim un punct de vedere, in numele adevarului, in numele corectitudinii sau al sinceritatii sunt aruncata in cada luxoasa si catalogata ca fiind un om care nu percepe ca viata este de fapt un compromis. Lumea mea este lumea in care traim cu totii cu bune si cu rele. Haideti sa va invit doar putin in ea. Perspectiva ce vi-o ofer este una de ansamblu privita din exteriorul ei, nu din interior.
Am multi prieteni. Foarte multi. Este o vorba in popor care zice: “spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti”. Sa fie oare adevarata? Pai am prieteni cu facultate, fara facultate, casnice, amante, spargatoare de case si care fura barbatii altora, membri de partid din PNL, PDL si PSD, securisti, curve, homosexuali, artisti, scriitori, profesori universitari, traineri, bogati, saraci, parsivi, mincinosi, neseriosi, tepari, antreprenori, angajati in privat sau la stat, cu sau fara functii de conducere, sotii de mafioti, destepti, prosti, rai si buni, celebri si mai putin celebri. Mai in gluma, mai in serios, am cautat sa acopar cam toata paleta din jurul meu, exagerand putin. Daca este sa ma asociez cu ce se spune, inseamna ca sunt…toate cele prezentate la un loc? Cica “suma a cinci oameni din jurul tau reprezinta valoarea ta…”. Pai in cazul meu se poate aduna x cu y, cu z…., adica unitati de masura diferite? De fapt ceea ce ii mentine in jurul meu este ca vad in fiecare din ei partea care imi place. Ma intereseaza relatia pur umana, nu ma intereseaza ce se intampla in profesia lor, cum si din ce traiesc sau ce se intampla in dormitorul lor. Daca am lua cinci dintre ei si am aduna cantitatea de omenie pe care mi-o ofera, atunci valoarea mea e impresionanta! Faptul ca vad ceva bun in ei, nu inseamna ca nu observ defectele lor. Ideea e ca daca eu le suport imperfectiunile nu inseamna ca sunt si eu ca ei. Imi doresc o lume mai buna, dar plina de oameni pentru ca eu am nevoie de ei in jurul meu. Numai ca oamenii sunt de tot felul si prefer o lume imperfecta, suficient de buna, plina de oameni, decat una perfecta dar golita de prezenta umana! Viata mi-a adus si solutiile pentru a intelege ce am de facut astfel incat sa nu fiu dezamagita si sa ma bucur de prezenta lor, de altfel extraordinara. Ma concentrez pe partea lor frumoasa si in momentul in care ceea ce nu-mi place devine predominant aleg sa ii tin la distanta, departe de viata mea, pentru ca sunt momente in care valorile imi sunt pur si simplu devastate si atunci simt nevoia sa iau masuri radicale.
Daca pe planul relational, sunt indulgenta, cand vine vorba de aspecte profesionale, afaceri, obligatii, educatie, asumari de responsabilitati, deadline-uri, promisiuni, atunci devin necrutatoare. Cea mai frecventa situatie de care ma izbesc este ipocrizia.
Cand eram tanara, aveam in jurul meu multe femei de patruzeci de ani care erau extrem de rele cu mine. La inceput m-am speriat crezand ca este o chestiune ce tine de varsta lor, dar in timp m-am linistit si am inteles ca asa erau ele: rele cu cele tinere. Mi-am promis ca nu voi fi ca ele.
Acum, la peste 40 de ani ai mei, constat o alta caracteristica a generatiei ce-mi comenta tineretea: ipocrizia. Exista oameni care nu suporta adevarul! Daca se cere o parere trebuie sa se exprime doar ceea ceea ce se vrea sa se auda, adica laude, sa minti ca exista ceva ce nu este sau daca descoperi ceva foarte grav (ilegal sau imoral) trebuie sa te faci ca nu exista!
Pentru pretentiile mele sunt trimisa spre jacuzzi pentru a-mi fi cald si bine daca in locul unde descopar ipocrizia nu imi poate fi altfel. Este nedrept ca ceea ce mi se cuvine prin drepturile pe care le am ca om sa fie asociate cu ideea de lux. Totul e o chestiune de atitudine, de setare a relatiilor, de separare clara a planurilor personale si profesionale si de respectare a propriilor valori. Iar daca mesajele mele suna prea idealistic, puterea exemplului poate ca reprezinta un suficient argument pentru a demonstra cele afirmate in postarile mele. Nu mi-e usor sa renunt la cineva drag, la ceva ce ador sau la ceva pentru care m-am luptat ani de zile, dar daca acesta este pretul pe care trebuie sa il platesc in numele valorilor mele, atunci asa trebuie sa se intample! Si nu fac baie in jacuzzi! Eu fac doar dus!
Adriana Ungureanu, autoarea cartii Femeia la 40 ani. Pe Facebook
Master Practitioner NLP, vreaunlp.ro
