NLP apelează şi accesează emoţia.
Emoţia este cea care ne apropie și scoțând la iveală emoția, trăirea devine autentică, iar ceea ce comunicăm prin desen, muzică, teatru este la fel – autentic. Exprimându-ne în acest context, explorând, desenând, însemnând, ne îndreptăm spre artă şi nu spre a copia lumea conştientului imediat sau a cotidianului.
Creăm având în „fundaţie” emoţia şi ca formă de limbaj arta plastică, muzica, teatrul. Accesăm emoţia, după care o „notăm” pe hârtie cu cărbunele, o trăim prin teatru, o „cântăm”. Prin semn plastic, prin ritm sau prin armonie – o redefinim, o alterăm, o intensificăm sau o ştergem, facem conexiuni.
Forţa (de expresie) unui semn plastic, a unui gest sau sunet depinde de relaţiile acestuia cu celelalte elemente din compoziţie, din context. Ea este începutul spre atingerea scopului şi este mai mult decât o parte a planului sau a sistemului – este o strategie.
Dacă te apuci şi îţi desenezi starea este posibil să nu transmiţi nimic sau ai toate şansele ca desenul tău să nu producă nici o vibraţie privitorului, dar cu siguranţă nu te va judeca nimeni pentru asta.
Fiecare are posibilitatea de a creiona lumea de a recurge la metafore, acesta fiind, poate, un mod de a se „parafraza” pe sine. Un discurs plastic (cu un limbaj metaforic), induce. Asocierile, provoacă ecouri şi atitudini. O stare de spirit nedorită este schimbată, „redesenată”.
„Redesenând” starea, ea devine abordabilă, maleabilă, accesibilă din mai multe unghiuri, poate fi privită din perspective diferite, poate primi valenţe, conotaţii multiple. Îsi poate schimba forma, sunetul, ritmul, poate transfigura „realitatea”, starea actuală .
Prin tehnici NLP şi artă reuşim să redobândim şi să întreţinem respectul de sine prin reuşite, prin mici victorii, reducem stresul găsindu-ne un hobby, o pasiune, rezolvăm conflicte redefinind, ne îmbunătăţim capacitatea de comunicare găsind variante de a transmite şi a codifica mesajele, ne dezvoltăm creativitatea – găsim soluţii.
Articol scris de Răzvan Radu
