,,Asculta, priveşte şi taci!…
Asculta, sa-nveţi sa vorbeşti,
Priveşte, sa-nveţi sa cladeşti.
Şi taci, sa-nţelegi ce sa faci…
Asculta, priveşte şi taci!’’
Ion Minulescu
Daca am insistat pana acum pe folosirea impecabila a cuvintelor, inseamna ca sunteti pregatiti pentru nivelul superior:
Asculta, priveşte şi taci!…
Cu urechile ciulite, ochii mari, toate simturile ascutite…cum spunea Bandler. Și taci!
Este cel mai tare pattern de limbaj persuasiv! Și cel mai dificil de invatat…
Poti deveni un magician al comunicarii verbale, si non-verbale, insa a intui cand sa taci este next level. Iar ca sa stii asta, e necesar mai intai sa asculti si sa privesti.
Tacerea se misca o data cu expiratia. Tacerea nu se vrea doar exterioara, ci priveste dezgolirea mintii de ganduri. Sa asculti fara sa-ti spui ca asculti; sa privesti dar sa uiti de privitor. Atunci apare tacerea. Persuasio maxima. Puterea unui singur gand, inca nenascut. O vibratie care cuprinde fiecare cuvant al unei limbi, fiecare combinatie de cuvinte capabila sa schimbe minti.
Desigur ca nu am ajuns la acest nivel :). Altfel era de ajuns sa va transmit o combinatie de simboluri binare din care ati fi inteles mai mult decat din cele o mie de cuvinte din acest articol.
Sunt oameni care pun accent hiperbolizat pe limbajul trupului. Invata cateva sute de posturi si gesturi asupra intelesului carora cad de acord cam 70-80% dintre oamenii dintr-o anumita cultura, si cred ca stapanesc totul. Altii, (era si opinia mea pana recent) ii considera saraci intelectual pe cei din prima categorie si se axeaza pe cuvinte, eventual abordand si tonalitatile necesare. Ambele abordari sunt incomplete si nici impreuna nu formeaza o sfera perfecta.
Mai lipseste ceva, o substanta, o esenta, un ingredient care nu se invata, care apare in momentul in care esti pregatit. Da, pregatit. In cele doua domenii de comunicare de mai sus. Ca sa inveti sa dansezi intai asimilezi stangaci pasii de baza, apoi miscari mai ample, tot mai finisate. Și asa ajungi un dansator mediocru. Iar la un moment dat, cand perseverezi, o flacara tasneste din tine si simti ca ai devenit dansul.
Multi raman dansatori mediocri. Nu simt chemarea. Dar majoritatea absoluta a oamenilor se opresc la pasii de baza. La fel si in comunicare…
Conteaza si inzestrarea naturala. Oamenii nu se nasc egali. Vin cu o zestre genetica, cu arhetipuri ascendente care nu depind de ei. Unii sunt mai grosieri, altii au o dotare nativa mai subtila.
Asa ca vestea mai putin buna va lipsi orice taranca de speranta ca se va transforma vreodata in printesa al carei rafinament detecteaza bobul de mazare indiferent de straturile protectoare.
Insa din pacate, informatia nu poate fi blocata la etajele elitiste astfel ca inclusiv grobienii pot deveni persuasivi. Asa se naste politicianul ”care ESTE!” Și care poate domina la nivel social-financiar oameni mult mai rafinati emotional-intelectual-fizic, prin perseverenta care lipseste celei din urma categorii, uneori.
Atunci devine o sarcina absoluta instruirea in comunicarea persuasiva, singurul instrument care in mainile unui om rafinat face diferenta intre pian si caterinca.
De cate ori astern cuvinte pe hartie imi apar noi variatiuni de patternuri si probabil le pot pune sub forma de sabloane usor de asimilat.
Dar cred ca exista undeva un pattern primordial din care s-au dezvoltat si continua sa se dezvolte toate celelalte. Și eu pe Acela il visez! Și nu sunt sigur ca la inceput a fost Cuvantul… sau, cel putin, nu asa cum il folosim noi acum.
Psih. I. Manole,
Master Practitioner ARONLP, vreaunlp.ro
