DINCOLO DE PERSUASIUNE
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Mihai Eminescu (Glossa)
Doctrina NLP ia drept axioma: ”Este imposibil sa nu comunici.” Parafrazand, consider ca este imposibil sa nu persuadezi, in fiecare moment, pe ceilalti ori pe tine, pentru ca mintea nu tace niciodata, dialogul interior si cel exterior se alterneaza sau de obicei se suprapun, iar cei norocosi mai avem cate o clipa in care mintea tace si atunci apar revelatiile. Daca folositi Tehnica Atentiei fascinate (asta o voi face Trade Mark J, apoi o voi difuza pe piata, gratuit desigur) veti detecta in fiecare articol cand am scris din minte si cand scriu din inima.
Citind opera lui Eminescu, nu mai am vreme sa il citesc nici pe OSHO (preferatul meu pana deunazi) sau pe Buddha cu a lui Dhammapada. Eminescu face dovada la fel ca ei ca s-a eliberat de hipnoza, cel putin in momentele in care a scris versurile care la fiecare ascultare sau citire dezvaluie o intelegere tot mai profunda. De fapt, el a fost la fel de profund inca de la prima slova, problema e la cititor care parcurge gradual stadiile realizarii Sinelui.
Orice comunicare este o manifestare cu intentie sau din culpa a persuasiunii. (Trade Mark J) Și clar nu poti sa nu comunici…
Piese neputincioase ale Jocului pe care El il joaca
Pe aceasta tabla de sah de Zile si Nopti;
Miscandu-le incoace si incolo, controland si distrugand;
Apoi piesele, una cate una, se intorc inapoi in dulap. (Omar Khayyam, Rubaiyat)
Poate ca exista, cum spun inteleptii, o singura Sursa divina a tuturor manifestarilor, care se exprima prin noi-piese de sah pe tabla zilelor si noptilor, apoi ne ia de pe tabla si pune altele, pentru a se amuza si a evolua in perfectiunea Sa, lasand un minim liber-arbitru creatiilor sale inainte de a le intoarce individualitatea momentana in Unicitatea de unde au provenit, insa cu o experienta imbogatita de viata de o clipa a fiecarui individ.
Dupa ce ca, pare-se, suntem sub o hipnoza divina, ne mai hipnotizeaza si altii, si cum nu e indeajuns, mai apelam si la autohipnoza prin dialogul interior necontenit. Vorbind de iluminare, de trezire…din care hipnoza din cele trei ne putem trezi mai intai?
Daca e adevarat, atunci pot sa ma persuadez sa ma simt deprimat, sa imi biciuiesc egoul cu tristetea adevarului ca sunt doar o furnica increzatoare in destinul sau briliant care tocmai a realizat ca nu e mai importanta decat alte furnici la fel de neinsemnate. Și atunci sigura solutie este ”Gillette, perfect barbatesc!” exersata pe incheieturile mainii J o astfel de viata deja trasata si imediat stearsa din amintirea Universului chiar nu merita traita; in viziunea mea narcisista, desigur. 🙂
Pana nu ajungeti sa sarutati oglinda in care va priviti in fiecare dimineata si sa aduceti multumiri Divinitatii ca a creat perfectiunea (parca putea sa creeze si altceva…), nu sunteti pe Calea tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte, unde este doar bucurie si chiar tristetea se accepta cu pace si claritate (ca doar nu controlam noi toate consecintele, asa-i?. (asta e Persuasio maxima aplicata la sine, TM J)
Si uneori ma intrebam de ce am avut punctaj maxim la testul psihologic privind latura narcisica…
Saaaaau, privind in interiorul meu si daca nu imi iese (ca doar nu sunt yoghin iluminat…de fapt care naiba e diferenta intre un iluminat si un om normal care nu mai are chef de iluminare? Oare ce face diferit un iluminat in viata de zi cu zi – cititi Ramesh Balsegar, Sfarsitul confuziei) privind si ascultand in exteriorul meu, am revelatia ca viata e frumoasa asa cum se intampla in acest moment, gasesc placere de cate ori Viata ma surprinde si oricum divagatiile filosofico-depresive din alineatul precedent nu am cum sa le verific asa ca … nu le bag in seama.
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?…
Gata, am folosit self-persuasiunea si deja ma simt mult mai bine.
Asa ca am ales sa ma bucur de manifestarile vietii de zi cu zi, chiar daca sunt efemere, iar daca oricum totul se sterge din memoria universala intr-o clipa in care se petrece totul…inceputul si sfarsitul, nici nu are rost sa imi pun problema consecintelor deciziilor mele din fiecare clipa, scap de sentimentele de regret si vinovatie care nu ma lasa sa imi traiesc bucuria clipei, nici nu raman cu ura, invidie, gelozie sau rautate impotriva celorlalti care ma afecteaza prin deciziile lor puse in actiune.
Cand erup in suflet paradigmele existentiale nu mergeti derutati la psihiatri sau preoti, care bajbaie in aceeasi confuzie avand in plus citeva ritualuri ale caror semnificatii s-au pierdut in negura vremurilor… pentru ca Harul nu poate fi transmis prin ritualuri de initiere, ci epifania este data omului programat sa ajunga la ea, daca face tot ceea ce ii sta in puteri.
Altfel ajungeti sa experimentati in calitate de victime persuasiunea ca arta neagra. Un coach experimentat este suficient sa va puna din nou pe calea voastra si nu uitati ca singura cale corecta este cea pe care o alegeti voi in fiecare moment. Suntem supusi unui bombardament informational prin cele 5 simturi prin care experimetam lumea si mai avem ca bonus dialogul interior care ne poate trece din infern in paradis sau inves intr-o fractiune de secunda. Și atunci, probabil devine o prioritate sa invatam sa detectam orice forma de influentare, sa o param si sa o folosim la randul nostru.
”Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri,
La tovarasii sai spune veninoasele-i nimicuri;” (Eminescu, normal…, Scrisoarea III)
Asculta, priveste si taci! Spunea Minulescu. Shortcut spre intelepciune…
Iata ce versuri ii sopteste muza lui Eminescu:
Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?…
(…)
Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui:
(…)
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
(…)
De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Poate mai important decat sa influentezi este sa detectezi cand cineva, o persoana sau o corporatie, un ”pendul” (conceptul lui Vadim Zeland) incearca sa te influenteze:
Cu un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste in varteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
In Transurfingul realitatii, Zeland ne sugereaza cum putem sa ne gasim calea, cararea potrivita pentru a ne realiza scopul suprem in viata, cum sa alegem Portile potrivite prin care sa pasim pe aceasta carare.
Iar fortele psihice, ale indivizilor si mai ales cele constituite intr-un ”pendul” ”Te momeste in varteje”, abatandu-te de la carare.
El spune: ,,Alege din lume oamenii, evenimentele si lucrurile care iti plac si treci indiferent pe langa cele care iti displac.’’ Care e criteriul, indiciul ca esti pe calea Ta, si nu ai fost ademenit pe un drum in care slujesti scopul altora, faci parte din planul or in loc sa urmezi planul tau, ai fost persuadat sa iti consumi energia in slujba scopului altuia in loc sa folosesti persuasiunea pentru a te mentine spre scopul tau si a obtine colaborarea altora in interesul tau?
Raspunsul e simplu: ”Daca in drum spre scop obosesti iar munca nu e o placere, atunci nu e scopul tau. Drumul spre scopul strain e o lupta permanenta. Ți-a imbunatatit viata? Viata ta a devenit o permanenta sarbatoare? Atunci e scopul tau.”
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.
Ia calm si fara patima, fara incrancenare ce ti se cuvine, asa cum iti iei corespondenta din cutia postala. Nu da prea mare importanta la nimic. Lucrul tau te asteapta undeva cu rabdare si vei stii sa il deosebesti. Daca trebuie sa te lasi convins, lucrul acela nu e pentru tine!
Dincolo de persuasiune, iti permiti sa-ti alegi scenariul vietii. Calm si fara sa insisti, diminuand importanta, hotarat sa ai si sa actionezi. Și cum poti diminua importanta acordata unui scop, unui obiectiv?
Amagit atat de-adese
Nu spera si nu ai teama.
Impacandu-te din start cu ideea infrangerii! Deruleaza filmul infrangerii pana te acomodezi cu el si ajungi la starea de pace, claritate, impacare in conditiile in care virtual ai ratat obiectivul. Cand atingi groapa de potential, punctual de joc din care nu mai poti decat urca, actiunea devine pura, fara patima, eliberata de dorinta obsesiva. Nu mai acorzi o importanta supradimensionata scopului, permitandu-i astfel sa se realizeze singur…te dai la o parte din calea ta, practic.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Echilibrul intre yin si yang, intre ”Ce e rau si ce e bine”, intre trecut si viitor, intre inceput si sfarsit, transcenderea dualitatii iti permite sa iti alegi scenariile vietii in fiecare clipa.
Și sa simti placere totodata! Pentru ca, la urma urmelor, care e scopul acestei vieti efemere? Sa tinem post si sa ne rugam pentru a ne diminua sentimentele de vina inoculate prin persuasiunea altora? Eu am ales altceva: Sa evit sau sa diminuez suferinta si sa caut sau sa maresc placerea.
Uneori imi iese, alteori nu! Alegerea este a mea. Hotararea si actiunea in care o concretizez. Cine poate controla consecintele? Cine e responsabil pentru aceasta? Aduceti in fata mea acea entitate si avocatul din mine va promite ca o dam in judecata!
Psih. I. Manole,
Master Practitioner ARONLP, vreaunlp.ro
