Dintotdeauna am iubit oamenii. Cand intalneam o noua persoana in viata mea, aveam impresia ca nu poate fi decat minunata, trimisa de Dumnezeu sa pot sa-i dau din preaplinul iubirii mele si sa imi creeze amintiri minunate. Impresia mea se schimba pe masura ce acea persoana interactiona cu alte persoane descoperind comportamente nedorite, chiar accente de rautate. Ii impartaseam mamei mele ceea ce constatam si raspunsul ei era mereu acelasi: „uite-te bine cum se comporta cu ceilalti, ca iti vine si tie randul!”. Timpul necrutator avea sa imi demonstreze ca mama avea dreptate. Unii oameni nu sunt rai doar cu unii, ci cu toti pe rand.
Daca ti s-a intamplat, ma vei intelege mai bine. Gustul amar al dezamagirii, cand inima imi sufera cumplit si ma intreb ce am facut de mi-e dat sa indur o realitate sadica ce-si bate joc de tot ce e in sufletul meu. Am avut cativa prieteni si prietene care pareau buni si iubitori, dar cand cineva din jurul lor ii supara parca se schimbau dintr-o data, deveneau duri si irascibili, chiar nedrepti, sarindu-le tandara la cel mai mic semn din partea celor care din senin deveneau nesuferiti. Se intampla sa descopar asta cand li se cereau bani, cand erau „victime” ale propriilor minciuni, cand li se impunea o disciplina orara sau informatii care dupa ei nu meritau a fi precizate pentru ca ofensau, cand se imprieteneau cu alti prieteni de-i mei, apoi se certau la scurt timp si se barfeau unii pe altii.
Nu realizam ca urma sa fiu si eu mintita, sa imprumut si sa nu mai primesc inapoi, sa nu fiu anuntata ca nu vor veni la intalnire, sa mi se foloseasca relatiile si sa fiu barfita la ceilalti prieteni pentru a mi se atenua din impresia pe care acestia si-au format-o despre mine in ani sau chiar sa nu mai vorbeasca cu mine dupa ce s-au certat prietenii intre ei, eu nemaiavand legatura cu relatia de afaceri sau de alt gen ce s-a nascut intre ei. Dupa fiecare astfel de experienta ma izolam pentru putin timp si imi promiteam ca data viitoare voi fi mai atenta la fiecare semnal ce-l voi percepe si mai ales nu voi uita ce mi-a spus mama. Intelegeam ca acest gen de oameni nu mai au ce cauta in viata mea si imi promiteam ca nu voi uita ce mi-au facut. Dar de fiecare data iertam, pentru ca ii iubeam, purtand durerea in suflet si intrebandu-ma mereu de ce mi s-a intamplat tocmai mie, stiind ca am fost corecta.
Dupa ce am facut cursurile de dezvoltare personala, am inteles ca nimic din ce ni se intampla nu este strain de noi. Atunci cand identificam comportamente nepotrivite ale celor din jur in raport cu alti oameni cu care acestia interactioneaza si decidem sa ii pastram in mediul nostru inseamna (dincolo de masochism) ca ne asumam riscul sa se intoarca si impotriva noastra. De asemenea, daca suntem capabili sa identificam ceva rau si nu ne place ce descoperim, inseamna ca din noi lipseste acel rau pe care il detestam la altii sau exista intr-o mica masura. Practic noi suntem fauritorii fericirii sau nefericirii noastre cand decidem pe cine sa tinem si pe cine nu in jurul nostru. Iubind oamenii, aveam impresia ca ii pot pastra pe toti in jurul meu. Ei bine, nu e asa!
Oamenii vin si pleaca in si din viata noastra printr-o selectie naturala. Cei care decid sa dispara comportandu-se nepotrivit cu noi, de fapt ne fac un bine. E bine sa ne amintim principiul „cine se aseamana se aduna” si sa intelgem ca putem evolua in armonie doar alaturi de cei potriviti. Pacat ca nu intelegem de la inceput si mai intai suferim, ne lasam coplesiti de atata durere, alimentandu-ne cu tot felul de visuri, de planuri sau scenarii inutile, care in final contribuie la subminarea propriei fiinte!
Dupa ce am decis sa scot din viata mea oamenii nepotriviti, am inteles ca totusi ii pot iubi si de la distanta, la fel de sincer, dar in conditii de liniste, atat de necesara sa pot imprastia iubire peste tot, chiar si pana la ei!
Adriana Ungureanu, autoarea cartii Femeia la 40 ani. Pe Facebook
Master Practitioner NLP, vreaunlp.ro
